O viata in scrisori. Corespondenta I (1879-1890), A.P.Cehov

O viata in scrisori. Corespondenta I (1879-1890), A.P.Cehov Editie ingrijita si traducere de Sorina Balanescu. Am de gind sa-mi sigilez toate scrisorile si sa le las prin testament, cu clauza sa fie desigilate peste 50 de ani...”, glumea Cehov, dupa ce citise un articol inflamat al lui A.I. Goncearov despre dreptul scriitorilor de a dispune interzicerea publicarii postume a unor texte de interes privat. Era sau nu era Cehov constient de valoarea propriilor scrisori in postumitate? Este o intrebare la care raspunsul intirzie. Cert este ca, in numai 29 de ani (scriitorul se sfirsea la 2 iulie 1904), a expediat aproape 4.400 de scrisori. Din lunga serie, acest prim volum selecteaza o parte restrinsa, care are in vedere mai degraba momente din viata literara a autorului, decit detaliile marunte ale vietii de zi cu zi. „Corespondenta este, pentru el, o necesitate vitala. Cehov scrie scrisori asa cum respira. Pentru istorici si sociologi, scrisorile isi pastreaza pina astazi interesul prin valoarea lor de informatie autentica, de traire nemijlocita a realitatilor culturale, sociale si (mai putin) politice ale Rusiei de la sfirsitul secolului XIX. Pentru istoricii literari, scrisorile sunt un bun nepretuit, o cardiograma precisa care surprinde palpitul vietii si al creatiei autorului de geniu, depasind valoarea strict biografica.” (Sorina Balanescu) „Intelectualul lui Cehov e un om in care se amesteca cea mai profunda buna-cuviinta de care e in stare fiinta umana cu o aproape fatala incapacitate de a-si realiza idealurile si de a-si pune principiile in aplicare; un om devotat frumusetii morale, bunastarii poporului sau, bunastarii universului sau, dar care nu poate sa faca nimic folositor pentru el; risipindu-si putin cite putin existenta provinciala intr-un abur de visuri utopice, stiind exact ce e bine, stiind care sunt lucrurile pentru care merita sa existi… Intr-o epoca in care toti traiesc sub semnul lui Goliat, e foarte folositor sa citesti despre delicatul David.” (Vladimir Nabokov) Anton Pavlovici Cehov, una dintre figurile marcante ale literaturii ruse a secolului al XIX-lea, s-a nascut la 17/29 ianuarie 1860, in orasul Taganrog. Intre anii 1867 si 1879 face studii primare si secundare in orasul natal, manifestind o puternica pasiune pentru teatru si scris. In 1879, cu o bursa primita din partea primariei orasului Taganrog, se inscrie la Facultatea de Medicina a Universitatii din Moscova, pe care o absolva in 1884. Intre timp, pentru a-si ajuta familia, care intimpina mari dificultati financiare dupa falimentul afacerii tatalui, incepe colaborarea cu citeva reviste umoristice, unde publica schite, povestiri, anunturi, reclame si parodii. In 1884 ii apare prima carte, Basmele Melpomenei, ce reuneste un numar de sase povestiri. Urmeaza In amurg (1887) si prima sa piesa de teatru, Drama Ivanov, reprezentata in premiera pe 5 octombrie 1887, la Moscova. In 1889, la Sankt-Petersburg, apare volumul Copiii. Povestiri de Anton Cehov. In 1896 are loc premiera piesei Pescarusul, urmata de Unchiul Vanea (jucata pentru prima data in 1899), Trei surori (cu premiera pe 31 ianuarie 1901) si Livada de visini (reprezentata in premiera pe 17 ianuarie 1904). Inca din timpul vietii i se tipareste editia de Opere, aparuta in zece volume, intre anii 1899 si 1902. Grav bolnav de tuberculoza, se stinge in statiunea Badenweiler din Germania, pe 2 iulie 1904, la virsta de patruzeci si patru de ani.